VOLTATI-interpretare standard

PORUMBELUL VOLTAT- o parte din traducerea cartii lui RUDIGER LORENZ-o parte din voltatii mei i-am achizitionat de la acest crescator

Cum ar trebui sa arate un porumbel conform standardelor? O vom lua in ordinea in care aceste caracteristici sunt evaluate.
Un porumbel bun trebuie sa fie prezentabil, adica sa stea pe varfurile picioarelor sau sa mearga asa cu capul tras in spate cu corpul perfect rotund, mic sau mediu si sa atraga atentia printr-o coada (evantai) cat se poate de mare.
Prin pieptul inalt, plin si lat, impreuna cu penajul neted din partea de jos a pieptului, se ajunge la obtinerea unei forme a corpului fara colturi si margini, asemanatoare cu o minge mica.
Din acest corp rotund ar trebui sa iasa aripile cat se poate de inguste, usor ridicate si care sa fie frumos curbate, bine structurate si cu o forma ascutita. Pe tinerea ridiga a aripilor se pune o valoare mare, deoarece aripile dezordonate strica imaginea ideala a unui astfel de porumbel. Trebuie sa se ia in seama ca aripile sa nu acopere mult din partea de jos a pieptului si a burtii, sa nu acopere penajul care da un aspect de rotunjime.
Corpurile inguste, lunguiete, in forma de para suntconsiderate greseli badarane. Astfel de porumbei nu au valoare si nu merita sa fie crescuti sau folositi la expozitii, deoarece nu au nicio valoare.
Nici porumbeii cu aripile grase si care acopera prea mult din penajul de pe piept si burta (vazut din lateral), nu prea au sanse sa castige un punctaj mare si sunt in partea de jos a listei cu note.
La evaluarea pozitiei porumbeilor s-au facut cele mai multe schimbari. Daca mai demult picioarele porumbeilor trebuiau sa fie cat mai spate, uneori chiar dupa jumatatea corpului, acum, la porumbelul modern, picioarele ar trebui sa fie cat mai in fata, pentru a continua rotunjimea corpului, fara intreruperi sau indoituri. Trebuie sa se ia in seama ca doar o anumita structura a corpului poate rezulta o pozitie buna a acestuia. Porumbeii prea mici de inaltime, care au picioarele in spate trebuie evitati, deoarece porumbeii ar trebui sa poata sa fuga fara dificultati. Si porumbeii cu picioare prea lungi, care sunt prea in spate fata de corp trebuie evitati.
"Evantaiul", cum este numita coada porumbelului, a ajutat la numirea acestei rase, deoarece aminteste de coada unui paun. Pentru ca porumbeii sa fie bine notati, ei trebuie sa aiba o coada exemplu. Acesta trebuie sa fie inalt, rotund, si purtat deschis. Penele din coada trebuie sa fie lungi, late, fixe si cat se poate de egale. Un porumbel frumos si fin ar trebui sa prezinte un raport mare intre corpul mic sau mediu si coada cat se poate de mare. Doar atunci poate fi considerat de calitate. Totusi, un corp mare si badaran care are o coada uriasa nu trebuie sa fie scopul unui crescator de porumbei, dar astfel de porumbei nici nu sunt greu de crescut. Cel mai important este ca evantaiul sa fie bine strans, fara spatii sau gauri si mijlocul nu trebuie sa fie subtire. Mai bine cu mai putine pene, dar cu coada lata si fix, decat cu 46 de pene inguste si urate. Cel mai bine ar fi ca coada sa aiba intre 32-40 de pene. Acestea are trebui sa alcatuiasca o coada fara spatii, sa fie fixe si netede, pentru ca doar cu o coada lata si neteda se ajunge la un aspect ordonat al evantaiului. Penele intoarse, indoite sau despicate sunt considerate si ele greseli, deci trebuie evitate.
Penele trebuie sa fie nici prea bogate, dar nici prea rare, ca sa nu dea un aspect dezordonat si de transparenta. Ca sa arate bine, penele trebuie sa atinga foarte putin pe jos. Dar sa nu se exagereze, pentru ca daca evantaiul atarna in jos, se vor produce lipsuri intre pene si strica aspectul uniform. Alte greseli sunt cozile in forma de palnie, umbrela.
Asezarea pernitelor are o importanta mare pentru stabilitatea cozii. Pernita din spate trebuie sa fie inalta, plina si uniforma.
Si pozitia capului are o mare importanta in evaluarea acestor porumbei. Capul ar trebui sa fie in mijlocul corpului, sa stea linstit intre spate si pernita din fata. Gatul ar trebui sa corespunda lungimii spatelui. Daca este prea scurt, porumbelul nu o sa reuseasca sa tina capul in jos, tras spre spate. Daca gatul este prea lung, se clatina dintr-o parte in alta a corpului, pentru ca porumbelul nu are loc unde sa isi aseze capul, numai daca il baga prin coada.
Porumbeii care sunt agitati si lovesc cu capul si gatul, trebuie evitati. Nu au nici o valoare si nu are rost sa fie crescuti. Comportamentul se mosteneste foarte tare la porumbei, de aceea crescatorii de porumbei trebuie sa isi evalueze porumbeii cu multa atentie si sa ii selecteze si in functie de comportament.
Printre crescatorii de porumbei exista multa nesiguranta in privinta culorii ochilor. Porumbeii albi si care au la baza culoarea alba au ochi inchisi la culoare. La toti ceilalti, ochii ar trebui sa fie de culoarea perlelor, galbeni sai portocaliu spre rosu. Daca porumbeii se incadreaza in aceste statistici, atunci culoarea ochilor nu mai reprezinta o problema. Ochii verzi sau de mai multe culori sunt considerati greseli.
Forma capului corespunde in cele mai multe cazuri normelor, de aceea nu este luata prea des in considerare.